Cele opt biserici de lemn din Maramureș de pe lista UNESCO sunt la cel mult două ore una de alta, dar nimeni nu le vede pe toate: autocarele opresc la Bârsana și Șurdești și pleacă. Am făcut un traseu de două zile, cu plecare din Baia Mare, pentru cine are mașină și răbdare.

Ziua 1: sudul

Șurdești (turnul de 54 de metri, cel mai înalt din lemn de stejar din Europa), Plopiș (la 3 km, aproape identică și mereu goală), Budești (cu cămașa de zale a lui Pintea Viteazul) și Desești (pictura interioară din 1780, cea mai bine păstrată). Dormit la Desești sau Breb.

Ziua 2: nordul

Bârsana (biserica veche din deal, nu mănăstirea nouă din vale, deși și aceea merită), Ieud Deal (unde s-a găsit Codicele de la Ieud, 1391), Poienile Izei (scenele cu iadul, pictate ca să sperie, reușesc și azi) și Rogoz, pe drumul de întoarcere, cu masa de pomeni de afară, din bârne.

Cheia

Majoritatea sunt încuiate. Lângă poartă e un număr de telefon sau, mai des, se știe în sat cine are cheia: întrebați la primul om. Am așteptat 10–20 de minute peste tot și am lăsat de fiecare dată ceva în cutia bisericii. Duminică dimineața, între 9 și 12, sunt deschise pentru slujbă și le vedeți așa cum sunt făcute să fie văzute: pline, cu lumânări, cu femei în năframe pe stânga și bărbați pe dreapta.

Ce să nu faceți

Blițul pe pictura veche, drona deasupra slujbei, pantalonii scurți în biserică. Și nu le „bifați”: patru biserici văzute cu răbdare bat opt văzute din prag.